Noua generaţie ştie să navigheze pe internet înainte ca măcar să meargă la şcoală, iar dacă nu sunt învăţaţi cum să folosească internetul în mod responsabil pot fi expuşi la lucruri nepotrivite pentru vârsta lor şi pot intra în contact cu persoane periculoase. Astfel, nu este de mirare că părinţii sunt din ce în ce mai preocupaţi de instrumentele la dispoziţia lor pentru a-şi proteja copiii. Care este primul pas? Specialiştii în securitate cibernetică, psihologi şi site-uri de specialitate spun că totul pleacă de la comunicare.
Discutaţi pe îndelete cu copilul despre internet
Înainte de a i se permite copilului să folosească internetul, trebuie discutat cu el despre tot ce înseamnă internet, cum funcţionează şi mai ales cum să navigheze responsabil. Dacă celor mici le poate fi blocat accesul la anumite site-uri, adolescenţii îşi petrec mare parte din timp pe reţelele de socializare, acolo discută cu prietenii lor de la şcoală, îşi fac şi cunoştinţe noi, se informează şi se mobilizează pentru o multitudine de acţiuni. Totuşi, câteva reguli de bază sunt valabile:
- niciodată să nu îşi dea numele, numărul de telefon, adresa de e-mail, parolele pe care le folosesc pe internet, şcoala la care învaţă sau fotografii
- să nu deschidă e-mailuri de la adrese sau persoane necunoscute
- să nu răspundă mesajelor în care sunt jigniţi sau care au un conţinut deranjat. Atunci când folosesc reţelele de socializare trebuie să ştie că există opţiuni de a raporta postările nepotrivite
- să nu se întâlnească nu oameni pe care nu îi cunosc
„Unul dintre lucrurile esenţiale este ca părinţii să discute despre siguranţa online cu copiii încă de când sunt mici, când încep să folosească internetul. Dacă încă navighează pe internet sub supravegherea părinţilor li se poate explica că la fel ca în viaţa reală şi în mediul virtual sunt pericole. Acesta este momentul potrivit şi pentru a li se explica instrumentele la dispoziţia lor pentru a se proteja. Pe măsură ce cresc şi devin mai independenţi, discuţia trebuie lărgită ca să includă informaţii potrivite pentru vârsta lor”, a explicat cercetătorul de la Kaspersky Lab, David Emm, pentru The Guardian.
Interdicţiile lipsite de explicaţii fac mai mult rău decât bine. Părinţii trebuie să le explice copiilor că tot ce postează în mediul virtual rămâne înregistrat, chiar dacă şterg ulterior, că trebuie să fie la fel de responsabili cu ceea ce spun pe reţelele de socializare cu ce ar spune şi la şcoală, că dacă sunt hărţuiţi online trebuie să spună unui adult şi există metode de a-i proteja.
Control parental pe internet
Atunci când copiii sunt mici şi abia încep să folosească internetul părinţii pot instala mai multe aplicaţii de control parental care le blochează accesul la site-uri nepotrivite pentru vârsta lor, sau care filtrează conţinutul de pe internet în funcţie de vârsta copilului. Există instrumente de control parental pentru calculator, laptop, smartphone, tabletă, console şi multe dintre ele sunt gratuite.
Pe lângă aceste aplicaţii este indicat ca părinţii să supravegheze ce fac copiii lor pe internet. Dacă atunci când sunt mai mici, copiii pot folosi internetul doar în prezenţa părinţilor, între adolescenţi şi părinţi trebuie să existe o relaţie de încredere reciprocă.
„Comunicarea este cheie. Părinţii trebuie să fie deschişi, abordabili şi mai ales înţelegători atunci când discută cu copiii despre internet, sau atunci când aceştia au întrebări. Părinţii trebuie să fie pregătiţi să răspundă la întrebările copiilor şi chiar există site-uri pentru părinţi pe acest subiect”, a explicat managerul unei companii de securitate cibernetică, Samantha Humphries-Swift, pentru The Guardian.
Necunoscuţii pe internet, o discuţie aparte
Am menţionat anterior că trebuie discutat pe îndelete cu copiii despre cum să folosească internetul responsabil. Un capitol mai substanţial al acestei discuţii trebuie dedicat necunoscuţilor cu care interacţionează în mediul virtual. Odată ce sunt prea mari pentru a li se interzice accesul pe reţelele de socializare sau pe forumuri, inevitabil vor intra în contact cu persoane pe care nu le cunosc. Un punct esenţial de atins este faptul că pe internet orice persoane poate pretinde că este altcineva şi se poate verifica veridicitatea celor spuse.
Adolescente pot crede că glumesc cu un băiat de vârsta lor şi în spatele computerului să se ascundă un prădător periculos. Traficanţii folosesc şi internetul ca mijloc de racolare. Asta nu înseamnă că copiii trebuie speriaţi, ci doar învăţaţi să recunoască semnele unui comportament periculos. Mai exact, dacă o persoană le cere poze sau filmări în ipostaze intime, dacă insistă să cunoască detalii personale, cum ar fi şcoala la care învaţă, adresa unde locuiesc, când sunt singuri acasă, sau dacă devin prea insistenţi cu solicitarea de a se întâlni faţă în faţă. În toate aceste situaţii, discuţia cu acea persoană ar trebui oprită şi blocat accesul ei. De asemenea, părinţii trebuie să le explice copiiilor că şi dacă fac lucruri de care le pare rău apoi, cum ar fi să trimită fotografii în ipostaze intime, şi sunt şantajaţi apoi, întotdeauna este mai bine să vină să spună părinţilor ce se întâmplă, să nu le fie teamă de pedeapsă, şi în niciun caz să nu se supună solicitărilor celui care şantajează.
În ceea ce priveşte pornografia, accesul la site-uri pornografice poate fi blocat, dar cu siguranţă copiii nu pot fi protejaţi complet. De aceea este important ca părinţii să stea de vorbă cu copiii despre ce înseamnă pornografia, de ce este nepotrivită pentru vârsta lor, şi de ce nu ar trebui să acceseze acele site-uri. Vorbiţi cu copiii despre diferenţele dintre pornografie şi sexul real, dragoste şi relaţii, îndeamnă www.nspcc.org.uk, site dedicat protejării copiilor de pericolele de pe internet.