Luna Martie a fost luna pentru #prevenire la eLiberare. Ne-am bucurat să învățăm mai multe împreună cu voi despre activitățile pe care le putem face ca indivizi în vederea prevenirii traficului de persoane.
Ca echipă, am avut plăcerea de a merge cu partenerii și prietenii noștri de la The NO Project Romania în câteva licee de artă din țară. Am mers dintr-un capăt în celălalt al țării și vrem să vă povestim despre cum au decurs întâlnirile.
În toate liceele ne-am văzut cu clasele de arte plastice și muzică. Știi foarte bine că te afli printre artiști de când intri pe porțile liceului: aerul este… boem. Liceenii care ne așteptau acolo nu prea știau la ce să se aștepte. Știau că este un seminar și ca o să se vorbească despre #prevenire, însă totul era vag și general. Nimeni nu se aștepta ca o echipa formată din membrii ai poliției locale, membrii ANITP, reprezentanți ONG și directori de bănci să le vorbească nu numai despre traficul de persoane, însă și despre implicarea pe care o pot avea în #prevenire.
Am început întâlnirea cu un reprezentant ANITP prin confruntarea celei mai mari minciuni: Mie nu mi se poate întâmpla. Conștientizarea că România este principala țară sursă din Europa a adus subiectul un pic mai aproape de realitatea noastră, realitatea lor. După sfaturi utile și niște exemple specifice referitoare la tehnicile de racolare, ne-am uitat la câteva povești de succes. Am văzut cum tineri ca noi au folosit talentele lor pentru a transmite un mesaj: sclavia NU este de tolerat în era în care trăim.
Apoi am auzit de la Robert Zănescu care explică foarte frumos corelarea dintre a lucra la bancă și a stopa traficul de persoane: ele vorbesc despre libertate; libertate care poate fi prost înțeleasă în ambele cazuri.
Ultima etapă a fost provocarea: provocarea de a avea fiecare participant în lupta împotriva traficului de persoane. Dacă știi să pictezi, pictează! Dacă îți place să cânți, cântă! Dacă poți să scrii, scrie o piesă de teatru despre traficul de persoane!
Partea noastră preferată, dacă este să fim sinceri, a fost aceea care a început după seminar. Copiii care intraseră pe ușa clasei pentru că li s-a comunicat de la nivel înalt că trebuie, acum petreceau timp în aceeași sală de clasă pentru a schimba idei, numere de telefon și planuri pentru proiectele LOR. Nu mai era seminarul nostru, al ălora de la poliție, ci era proiectul lor în care ei jucau un rol activ în stoparea traficului de persoane.
Am avut cântece, piese de teatru, picturi, sculpturi și artă digitală care s-au născut toate deoarece niște acum-prieteni s-au hotărât că niciunul din cunoscuții lor nu o să cadă în plasa traficanților pentru că nu știau despre traficul de persoane! Ei o să le transmită mesajul… în felul lor.
