Eu una credeam că aveam o idee destul de bună în legătură cu asta, doar urma să lucrez în domeniu! Înainte să plec in Grecia către trainingul pentru care am fost selectată, le povesteam oamenilor despre planurile mele pentru fetele care ieșiseră din situații de exploatare. Știam că pot, și voiam, să ajut! Voiam să fiu acea voce pentru cei asupriți, voiam să le ajut pe fete să își regăsească încrederea în sine, voiam să aduc puterea înapoi în persoana lor.
Nu o sa uit niciodată prima oară când am intrat în adăpost: fetele pe care le-am găsit acolo aveau o voce și încă una puternică. Ele știau cine sunt, iar cea care exemplifica lipsă de încredere eram eu. Pot să spun că în cel mai bun caz am fost ignorantă cu privire la ceea ce însemna aftercare.
Am învățat multe lucruri despre cum pot eu să fac o diferență în viața supraviețuitoarelor traficului de persoane. În adăposturile care funcționează corect, psihologi și terapeuți oferă îngrijirea psihologică de care au nevoie supraviețuitorii. Asistenții sociali analizează fiecare caz în parte și, împreună cu terapeuții, stabilesc cele mai bune metode de reabilitare. Voluntari pot fi instruiți ca apoi, la rândul lor, ei să instruiască fetele în materii precum limbile străine, lucrul manual, decorațiuni, sau alte activitați cu rol atât de relaxare, cât și de deprindere a unor abiltăți noi, ce apoi se pot transforma în meserii.
Când vorbesc despre aftercare acum, vorbesc despre serviciile pe care organizații precum … le oferă supraviețuitorilor traficului pentru a creea un loc plin de valoare, respect și onoare în care oamenii se pot regăsi, se pot reface și pot merge mai departe, cu fruntea sus, pentru a împărtăși povestea lor, așa cum aleg ei și în măsura in care aleg ei!
Dacă vrei să afli mai multe despre cum poți să te implici, continuă să urmărești resursele oferite de eLiberare în cadrul #Aftercare April.
