Guest Post: Filip Ologeanu (MATTOO)
Acum câteva săptămâni eram la masă cu un grup de antreprenori. Le povesteam de problema traficului de persoane și despre cum s-ar putea implica ei, mai ales bărbații. De obicei răspunsurile sunt în două direcții: fetele rezonează și empatizează cu subiectul, iar băieții își verifică telefoanele sau fac glume. “Adică tu ne ajuți să găsim prostituatele bune” mi-a zis unul dintre ei. Răspunsul meu a fost prompt și direct: “Nu! Vreau să te ajut pe tine să nu mai faci astfel de glume”.
Acum doi ani eram și eu în acea categorie de bărbați ignoranți care tratează problema cu superficialitate, indiferență și glume. Totuși, eu am avut șansa să interacționez cu câteva persoane (majoritatea femei) și astăzi privesc altfel fetele aflate în prostituție și alte forme de exploatare. Cred că încă e mare nevoie de conștientizarea oamenilor de pericolele și formele traficului de persoane, și cred că Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) și organizații precum eLiberare se mișcă în acea direcție. În câteva cuvinte vreau să vorbesc de o parte a traficului de persoane mai difuză, mai greu de delimitat, anume, cea a cererii.
Economia traficului de persoane este oarecum simplă: Avem un vânzător, produsul și cumpărătorul. Primele două sunt ușor de identificat. Există oameni care profită de pe urma exploatării altora, care ajung să fie tratate ca un obiect, un produs care generează venit. Dar ultima categorie este mai delicată, este mai greu de identificat. Dar convingerea mea și a organizației MATTOO este că traficul de persoane poate fi eradicat dacă eliminăm cumpărătorul. Dacă îl identificăm și elinimăm cererea pentru “produs”.
Nu știu ce îl motivează pe cumpărător, dar vreau să lansez câteva provocări prin care să ne gândim dacă și cum contribuim noi la cererea traficului de persoane.
Cât de des ne gândim la noi prin hainele pe care le purtăm? Prin firma de la care provin, prin mărimea decolteului sau modul în care mă avantajează sau nu? Și mai important, cât de des ne lăsăm influențați de percepția altora asupra noastră. Atunci când ne percepem pe noi și pe alții prin formele trupului nostru sau prin modul în care sunt evidențiate sau nu, oare contribuim la obiectificarea persoanelor?
Ai ascultat cu mai mare atenția cuvintele muzicii pe care o ascultăm? Ai văzut inuendourile din videoclipuri. Dincolo de acestea multe din mediile noastre de socializare și interacțiune se învârt în jurul flirtului și apropourilor sexuale. Aici e posibil să fie doar impresia mea subiectivă, dar încearcă să petreci 20 de minute într-un pub de studenți și vezi cât de des discuția este despre sex. Și nu oricum, ci într-un mod în care denigrează sau obiectifică partenerii sexuali. Mi-e greu să mă exclud din această categorie, e o provocare și pentru mine. Dar a fost important pentru mine să conștientizez că oamenii sunt mult mai mult decât obiecte pentru propria satisfacție sexuală și că, de fapt, sexualitatea este ceva ce putem oferi altcuiva, preferabil în cadrul angajamentului unei căsnicii, nu doar ceva de care consumăm de la alții.
Închei înainte să par prea acuzator sau că arăt cu degetul spre cineva anume. Cererea traficului de persoane este amplificată de obiectificarea femeilor și de o focalizare nesănătoasă pe sexualitate. Cu toate acestea, noi avem puterea de a ne acorda respect reciproc, de a privi dincolo de ceea ce lovește ochiul și de a ne controla pornirile prin care pretindem ceva de la cei din jur și să ne focalizăm pe ceea ce le putem oferi altora. Iar în lupta împotriva traficului de persoane putem fiecare să ne aducem contribuția fiind atenți la modul în care contribuim sau nu la partea de cerere din economia sclaviei moderne.
