Femeia din față noastră vorbește calm, cu un accent filipinez ne spune povestea ei.
“Încep munca la ora 4:30 dimineața, până la 1 dimineața a doua zi. Dorm numai în bucătărie. Nu am voie să fac duș, nici măcar să mă spăl pe dinți fără să cer permisiune. Merg la toaletă numai după ce le cer voie. Plâng uneori până mă prăbușesc la pământ.”
(Femeie tânără, anonim)
O altă tânără intervievată spune:
“E mai rău decât în Arabia Saudită, mă tratează că pe un prizonier. Nu îmi dau nici măcar un pound ca să-mi cumpăr mâncarea proprie, nici măcar lucruri personale. În perioada menstruației lunare folosesc scutece de la copilul pe care-l îngrijesc.”
Nici o persoană nu ar trebui să îndure un asemenea tratament, mai ales în secolul 21, în Marea Britanie. Și se întâmplă într-o perioadă în care Guvernul spune că este lider în lupta anti trafic în lume. Dar când vine vorba despre persoane aduse aici de persoane cu statut diplomatic sau de cei bogați, Guvernul este acuzat că închide ochii și că este complice la această cauza.
În fiecare an, aproximativ 15 000 de persoane sunt aduse aici de diplomați sau de persoane foarte bogate.
Până în 2012, imigranții aduși așa în Marea Britanie aveau dreptul să-și părăsească slujba dacă erau tratați rău sau nu le mai conveneau condițiile. Dar în 2012, situația s-a schimbat, viza imigranților veniți așa în țară este strâns legată de a angajatorilor lor. Nu au drept legal să-și părăsească slujba, iar dacă o fac le este foarte frică că vor fi expulzați în țara lor.
Guvernul este acuzat că legea a fost aprobată ca să-i favorizeze pe diplomații care-și aduc aici lucrători domestici iar statisticile confirmă asta, situația se înrăutățește: 62% dintre aceștia nu au salariu, majoritatea nu au cameră proprie, pașapoartele le sunt reținute și sunt tratați foarte rău.
O soluție ar fi întoarcerea la vechea lege care ar permite lucrătorilor domestici să părăsească locul de muncă atunci când sunt exploatați iar statul să îi sprijine pe aceștia cu locuri noi de muncă. Dar, se va întâmplă oare asta?
