Întâlnirea copiilor din comunitatea unde eLiberare își are sediul este încă un pas mic pe care asociația noastră îl face către scopul măreț și viziunea pe care și-a propus-o: să crească nivelul de conștientizare a populației asupra traficului de persoane, să educe și să aducă un aport bun în societatea românească.
Copiii din zonă ne numesc: „Sala de Jocuri”, noi o numim simplu: “Întalnirea cu copiii” sau „Community Room.”
Săptămânal avem în jur de 20 de participanți pe care îi întâmpinăm cu ceva de ronțăit și chef de joacă. Dar înainte ca jocurile video sau activitățile pe echipe să înceapă, ne alocăm un timp de 15 minute în care vizionăm un filmuleț pe diverse teme : (violența în familie, visuri mărețe, omenie), în care discutăm cu copiii despre subiectul respectiv și încercam să tragem niște concluzii.
Am fost uimiți de fiecare dată de deschiderea și felul frumos în care s-au desfășurat conversațiile noastre, felul în care cei mari învață să-i asculte pe cei mici, felul în care copiii încearcă să găsească soluții la problemele din societate și să se schimbe încet încet.
Săptămâna aceasta am abordat un subiect sensibil în școli sau comunitățile de copii: hărțuirea, „mișto”-ul, bullying-ul și felul în care ei sunt afectați atunci când cineva râde de ei sau îi chinuie.
Le-am dat de săptămâna trecută ca temă pentru acasă să se gândească la o mini piesă de teatru în care să ilustreze subiectul mai sus menționat și felul în care pot fi buni unii cu ceilalți.
Am fost uimiți de implicarea lor și de felul în care absorb ca un burete informațiile și cunoștințele, de felul în care li se deschid ochii la faptul că rănile cele mai adânci sunt făcute de multe ori de cuvintele răutăcioase ale celorlalți.
Au pus în scenă, pe două echipe, două mini piese de teatru: una de la școală în care un copil este chinuit de ceilalți pentru că este tocilar și alta în care niște copii mici sunt hărțuiți de cei mai mari.
Punctul culminant al întâlnirii a fost discuția cu invitata noastră de la Asociatia Telefonul Copilului care a vorbit cu aceștia despre “bullying”, despre Telefonului Copilului și disponibilitatea persoanelor de la celălalt capăt al firului de a vorbi despre problemele copiilor, oricare ar fi acestea.
Iată ce scrie invitata noastră:
„În seara asta am povestit despre Telefonul Copilului într-o comunitate mică de copii dintr-un cartier bucureștean care au ales să își petreacă două ore pe săptămână învățând și descoperind lucruri noi.
„Și poți să suni pentru orice problemă la Telefonul Copilului?”, m-a întrebat un puști de clasa a III-a. I-am răspuns că da. „Poate o să sun și eu căci îmi place o colegă și nu știu cum să-i spun”, a continuat el. „Și poate mă ajutați voi”.
Telefonul Copilului sună de ani de zile pentru a răspunde întrebărilor, curiozităților și problemelor copiilor.
Mi-e drag de cei mici când îi văd curioși și îmi cer detalii despre Telefonul Copilului și mă bucur când adulții realizează cât de importantă este asociația pentru milioanele de copii din România. Întâlniri ca acestea îmi confirmă că mi-am ales să investesc timp și energie într-o cauză extraordinară, care mă hrănește spiritual mai mult decât mă așteptam.”
Oana, voluntar Telefonul Copilului
Ne bucurăm în fiecare joi după amiază de o atmosferă plăcută și de satisfacția că facem pași mici în a-i îndruma pe alții spre un drum frumos în viață.
Și vestea și mai bună este că ne place să lucrăm cu voluntari din diferite domenii! Așadar, dacă activitățile noastre vi se par interesante cel puțin, dacă aveți pasiune pentru copii și doriți să dați mai departe din ceea ce știți deja, așteptăm un mesaj de la voi la info@eliberare.com.
O zi frumoasă, cu bucurie în suflet, în care să dați mai departe măcar puțin din lucrurile bune și frumoase pe care le-ați învățat de la viață!
