Nu ne propunem să povestim traseul Gabrielei pe perioada cât ea a fost exploatată, deși acesta va fi menționat, ne propunem să spunem povestea acesteia după ce a scăpat din mâna traficanților și felul în care ea încearcă să se reintegreze și să găsească o doză de normalitate în viața ei.

Gabriela a fost traficată în Regatul Unit, fiind exploatată sexual. A fost salvată și adusă înapoi în Lituania. Poliția a adus-o înapoi în Regatul Unit pentru a depune mărturie împotriva persoanelor care au traficat-o și a primit o sumă mică de bani în schimb. S-a întors în Lituania și a început să lucreze cu Kristina Misiniene la Caritas Lituania. Când s-a întors, ea avea un copil. Când am întâlnit-o pe Gabriela, era o zi mohorâtă și bătea un vânt rece. Am venit împreună cu Kristina și taxiul nostru s-a oprit în fața unei clădiri construite în vechiul stil sovietic. Fața casei era într-o stare proastă, jaluzelele erau trase la ferestre și câțiva oameni stăteau pe prispa de piatră. Nu făceau nimic anume, ci doar stăteau acolo. O fetiță de 8 ani a trecut pe lângă noi, împingând un cărucior.

Apartamentul

Am mers înăuntru și complexul de locuințe era mucegăit și întunecat. Nu erau lumini în hol și nici lângă lift. Decorul era mohorât, avea culoarea naturală a pietrei și câteva fâșii de un galben pal. Ne-am urcat în liftul care se legăna și scârțâia când ne-am urcat în el, și ne-am dus la etajul la care locuia Gabriela. Stând la capătul holului întunecat, Kristina a strigat-o pe Gabriela și ne-a făcut semn să o urmăm. Aceasta ne aștepta la o ușă în spatele căreia am dat de niște scări și după am intrat în apartamentul ei. Din moment ce era un apartament în vechiul stil sovietic, împărțeau bucătăria cu o altă familie și apartamentul lor însemna o cameră, un hol mic și o baie.

Acum locuiește acolo împreună cu cei 4 copii ai săi și cu prietenul ei. Camera principală este acoperită pe jumătate de mucegai negru, ce creează un miros înțepător în tot apartamentul. Cel mai mic copil al ei, care nu are mai mult de 2 ani, e alergic la mucegai negru și are o urticarie pe corp care pare că nu va dispărea.

A cumpărat acest apartament cu suma mică de bani pe care a primit-o din partea poliției din Regatul Unit. L-a cumpărat de la guvern. La puțină vreme după ce s-a mutat acolo, o țeavă de apă s-a spart și s-a inundat apartamentul ei. Atunci a apărut mucegaiul negru. Nu poate vinde apartamentul și nu poate plăti taxele. Prietenul ei bea mult și nu e acasă foarte des. Nu a avut niciodată o slujbă, dar încearcă să-și găsească una. Nu poate face un demers legal, și chiar dacă ar putea ajunge la o înțelegere, datorează o sumă atât de mare în taxe, încât i s-ar putea lua apartamentul.Pe fereastră putem vedea orașul Kaunas și un grup de clădiri similare cu cel în care ne aflam se poate vedea la orizont.

Ce știm?

Gabriela locuiește împreună cu copiii ei într-un apartament micuț. Nu are nici bani, nici un loc de muncă, iar singurul loc în care poate locui este acoperit de mucegai negru, lucru care-i afectează sănătatea bebelușului ei. Dar ce altceva poate face? Unde se poate duce? E o supraviețuitoare a traficului de persoane. Cât de bine a supraviețuit ea?

Guvernele, ONGurile și societatea civilă trebuie să înțeleagă că dacă vor să ajute oamenii să se vindece de experiențele pe care le-au avut în perioada în care au fost traficate, s-ar putea să fie nevoie să lucreze decenii cu oamenii aceia. Mai mult de atât, înseamnă că ar trebui să ia în considerare un factor important în re-exploatare: sărăcia. Gabriela a fost atrasă în Regatul Unit cu promisiunea unui loc de muncă. S-a dus pentru că avea nevoie de unul. Încă are nevoie de unul. Încă este vulnerabilă la expoatare.

După cum spune și Philip Hyldgaard, mulți supraviețuitori sunt retraficați. Pentru a eradica sclavia, societățile noastre trebuie să investească în îngrijirea pe termen lung și în împuternicirea socială a supraviețuitorilor traficului de persoane. Mulți supraviețuitori aveau nevoie de salvare și de îngrijire urgentă. Dar procesul de ajutorare a vindecării victimei nu se termină când aceasta pleacă din adăpostul de urgență în care a fost. Călătoria ei înspre o viață normală abia acum începe.

Dacă-ți pasă cu adevărat de acest grup de oameni, trebuie să fii alături de ei și să încerci să combați problema fundamentală din viețile lor, societăți, legi și din inimile noastre. Dacă vrem să eradicăm sclavia în timpul acesta, trebuie să punem accent nu numai pe salvarea, acuzare și pe aftercare, dar și pe ce se întâmplă după aftercare. #aftercare

Un articol preluat de la End Slavery Now