Sâmbăta trecută a fost a treia întâlnire a Academiei luptătorilor pentru Libertate și a fost o altă experiență de neuitat.

Prima parte a cursurilor au fost concentrate pe comunicarea obiceiurilor și nevoilor de comunicare ale oamenilor. Studenții academiei au învățat că procentajul comunicării se împarte astfel: comunicarea verbală reprezintă un procent de 10%, comunicarea non verbală 45 %, iar ascultarea este 45% din acest proces.

Am făcut mai multe activități despre comunicare care au pus în practică ceea ce am învățat, cum să ascultăm, când și cum să vorbim.

A două parte a cursurilor a fost un timp antrenant și interactiv care i-au ajutat pe studenți să pună în aplicare ceea ce au învățat. Studenții au fost împărțiți în două grupuri și li s-a cerut să intre în cursa Scavanger Hunt pe străzile Bucureștiului, cursă în care au avut de îndeplinit mai multe cerințe.

Iată câteva dintre acestea:

• Intervievează cel puțin 5 oameni pe stradă despre traficul de persoane.
• Împarte la cel puțin 30 de oameni pliantul “Cum identifici un traficant de persoane”.
• Convinge străini de pe stradă să facă poze cu semnul “Sunt un om liber”.
• Convinge oameni să distribuie pliantele “Luptători pentru Libertate” la locurile de muncă.
• Găsește cel puțin 3 pliante/afișe care tratează femeile ca pe niște obiecte sau care au anunțuri de locuri de muncă suspicioase.
• Gândește-te la modalități creativ de a crește nivelul de conștientizare asupra fenomenului

A fost minunat să-i vedem pe studenți pășind în afara zonei lor de confort și să se apropie de oamenii de pe stradă, abordând subiectul traficului de persoane și încurajându-i pe cei pe care-i întâlneau să ia măsuri.

Iată câteva dintre mărturiile studenților:

Student 1: „Mă bucur enorm că am ascultat sfatul prietenei mele să mă alătur acestui grup! Am învățat foarte multe lucruri noi, mi-am făcut mulți prieteni și am ajutat și alte persoane, informându-le despre traficul de persoane. Acțiunea de sâmbătă, Scavenger hunt, a fost o idee genială care a ieșit foarte bine! Sper să mai avem și alte activități de acest gen!”

Student 2: „Încă de când am aflat de Scavenger Hunt am fost foarte entuziasmată și abia am așteptat deși nu știam chiar la ce se referă. A fost ceva nou pentru mine și fascinant. Mi-a plăcut să îmi asum activitatea interviurilor pentru că așa am putut să interacționez cu oamenii și să aflu ce știu despre exploatare și cum gândesc. Cum mă așteptam, pentru că și eu am avut aceeași reacție, românii nu știu că astăzi scalvia este în plină amploare, că România este prima țară sursă pentru exploatarea din Europa și că prețul pentru o viață este atât de mic.”

Student 3: „Cu ocazia ultimelei întâlniri din cadrul Academiei Luptătorilor pentru Dreptate am învățat că ascultarea este o parte importantă în ceea ce privește o comunicare eficientă. Ba mai mult, am fost surprinsă de faptul că am putut să pun în aplicare acest lucru atât de repede.
Ce se întâmplă când lași liberi pe stradă niște adolescenți pasionați de prevenirea traficului de persoane și le dai drept misiune să ducă vestea mai departe unor străini ?
În primul rând rolul nostru a fost acela de a trasmite un mesaj, și unul chiar important, unor oameni care au fost dispuși să ne acorde puțin din timpul lor. A trebuit deci să le comunicăm informații legate de traficul de persoane, atât oral cât și prin împărțirea unor flyere care au reușit să concretizeze mesajul atunci când emoțiile sau lipsa noastră de experiență au dat greș.
Partea mea preferată a fost însă să ascult. Să le ascult opiniile despre ceea ce cred ei că înseamnă traficul de persoane, să le ascult răspunsurile eronate la niște întrebări curpinse în interviul pe care trebuia să le luăm dar mai ales mi-a plăcut să le observ reacțiile atunci când le citeam statistici cutremurătoare. Acestea au variat, ce-i drept, de la nepăsare și indiferență, la mirare, bulversare, sau chiar șoc.
„Mie nu mi se poate întâmpla” a fost reacția unui bărbat matur pe când un băiat de 12 ani ne cerea flyere să împartă în bloc și ne întreba cu o dorinza arzătoare „Eu ce pot să fac să ajut?”
De ce nepăsare? m-am întrebat. Poate nu am fost destul de convingători sau de bine pregătiți. Poate pentru că suntem tineri și nu suntem demni de luat în serios. Poate unii se încăpățânează să înțeleagă că vorbim despre o problemă reală. Sau poate unii cred că prevenirea este o pierdere de timp și că facem noi este lipsit de importantă, deci de urmări ce fac o diferență. Eu una refuz să las astfel de gânduri să mă tulbure deoarece cred în importanța prevenirii și în diferența pe care o face puțină cunoștință de cauza. („Your ignorance is their power.” în cazul de față)
Cred însă că această experiență ne-a fost mai benefică nouă decât acelor câteva zeci de persoane cu care am reușit să discutăm în timpul alocat. Sper, în concluzie, să păstrez întotdeauna entuziasmul sincer a copiilor care ne-au urmărit prin cartier dornici să ne ajute să împărțim flyere și dragostea nesfârșită pentru cei din jur de care dau dovadă cei ce ne instruiesc în cadrul Academiei. ”