Jamii Bora este cea mai mare instituție de microfinanțare din Kenya și are în portofoliu peste 170.000 de debitori. A fost înființată de Ingrid Munro în 1999 în Nairobi, Kenia și de 50 de femei care la momentul înființării locuiau pe străzi și își câștigau existența din cerșit sau erau victime ale traficului de persoane.
Acest model de afacere i-a transformat pe aceștia din urmă din cerșetori în mici oameni de afaceri, unii dintre ei fiind răspunzători astăzi de până la 6 afaceri mai mici.
Modelul Jamii Bora a revoluționat sistemul din Kenya și a rezolvat în mare parte problema mahalalelor din Nairobi venind în ajutorul oamenilor fără case sau fără niciun venit, dar și al fetelor care nu aveau ca soluție decât prostituția.
Ingrid Munro este cetățean suedez și a lucrat în trecut timp de 8 ani pentru guvernul Suediei. Mai apoi, și-a început cariera de avocat al săracilor în Kenia, insistând pentru drepturile lor ca și membru al organizației Habitat și African Housing Fund, un grup care luptă pentru drepturile oamenilor fără adăpost din Africa.
Tatăl lui Ingrid a fost misionar și doctor. Ea este creștină și a strâns mult suport de la bisericile din Suedia deși Jamii Bora stă la dispoziția creștinilor și a musulmanilor din Kenia deopotrivă.
Cum a funcționat?
În 1999, Ingrid a împrumutat 50 de cerșetori din Nairobi, Kenya cu câte 5$ cu condiția ca ei să economisească și să salveze într-un anumit depozit această sumă. Cu cât adăugau mai mult la această sumă, cu atât aceasta era dublată de Jamii Bora la momentul în care le acorda împrumutul.
Oamenii au început să folosească banii pentru afaceri mici de cartier sau pentru îmbunătățirea locuințelor sau educației.
De exemplu Wilson, a fost unul dintre cei mai cunoscuți hoți din mahala și unul dintre cei mai căutați criminali. Astăzi el este un om de afaceri datorită modelului Jamii Bora.
Înțelegem prin aceasta că dacă oamenilor li se oferă ajutorul și încrederea necesară, aceasta le poate schimba viața. Jamii Bora lucrează cu toate categoriile de oameni din mahala inclusiv cerșetori cu dizabilități, membri ai clanurilor din zonă sau victime infectate cu HIV.
Mama Ingrid, cum este denumită inițiatoarea acestui proiect de cei pe care i-a ajutat, a văzut în societatea de aici o oportunitate de a îmbunătăți societatea întinzând o mână de ajutor celor care o acceptă. „Cred că unul dintre secretele Jamii Bora este faptul că îi acceptăm și îi iubim pe toți la fel.”
Ingrid, inițiatoarea acestui minunat proiect urmează principiul conform căruia trebuie să îi înveți pe cei săraci să pescuiască și nu să le dai peștele deja prins.
„În Jamii Bora, nu spunem NU celor săraci, nici măcar celor mai agresivi cerșetori, nu-i excludem pe criminali, nu excludem prostituatele. Nu ne uităm de sus la oameni și le spunem ”Esti un om rău!”..le spunem în schimb „Există o viață și o șansă și pentru tine.”
Și un sfat pentru cei care lucrează și interacționează cu oamenii mai puțin avuți :”Nu-i opriți pe săraci, nu le blocați trecerile, așteptați mult de la ei pentru că sunt capabili.”
„Nu există o limită a ceea ce putem face în Jamii Bora” este unul dintre motto-urile organizației care pe lângă banca saracilor oferă asigurări medicale și împrumuturi substanțiale pentru situațiile necesare, au o școală de business unde antreprenorii învață unii de la alții și mai nou au început un program prin care membrii Jamii Bora își pot cumpăra case mai accesibile.
Așadar, urmând acest model, de ce anume avem nevoie în România ca să îi învățam pe oameni să lucreze și să investească în cei săraci, să le dea responsabilități și să îi învețe să crească?
p.s. Jamii Bora înseamnă „familii bune” în limba Swahili.
Urmărește povestea Jamii Bora aici:
