Dacă vrei să ai parte de o porție bună de râs, uită-te puțin la lucrurile care sunt postate pe blogul Pinterest Fail. Mottoul lor este “Unde intențiile bune au avut parte de un sfârșit tragic.”
Oamenii au avut intenții bune și au vrut să facă ceva frumos doar că.. nu le-a ieșit chiar atât de bine. Dacă nu ți-au ajuns momentele jenante, dacă n-ai văzut destule “intenții bune” care nu au avut rezultate la fel de bune, caută “anti sex trafficking poster” (poster împotriva exploatării sexuale) pe google. Multe lucruri pe care le vezi acolo sunt descrise ca fiind “click bait” (momeală să dai click) – dar de multe ori cuvântul “momeală” arată chiar modul în care exploatarea are loc; aceste lucruri sunt dăunătoare și subminează țelurile noastre în lupta împotriva traficului de persoane.
În încercarea de a face lumea să fie atentă la realitatea întunecată a traficului de persoane, putem chiar să rănim oamenii pe care încercăm să-i ajutăm și oamenii cărora încercăm să le facem cunoscută realitatea traficului de persoane.
Când vine vorba de eforturi de marketing împotriva traficului de persoane, putem face ceva mai bun decât doar intenții bune.
Iată cum:
1. NU FACE VICTIMIZAREA SĂ PARĂ SEXY.
Violență… sex… violență sexy…. violență… Serialul Game of Thrones face asta și bate recorduri de audiență! De ce n-am face și noi la fel? Până la urmă, problema e destul de gravă, și dacă le amintim oamenilor că fete foarte drăguțe sunt afectate de asta, s-ar putea să fie mai ușor să ne gândim la asta. Stai puțin – chestia asta e o nebunie.
E degradant să faci victimizarea să pară sexy. Oamenii care luptă împotriva traficului de persoane trebuie să ia atitudine împotriva exploatării și a degradării demnității oamenilor.
Ai grijă: deși vrem să facem problema mai “abordabilă,” nu vrem să facem acest lucru prin a folosi imagini în care subiectul traumei sau al abuzului pare provocator din punct de vedere sexual. Într-o cultură în care sexul și violența apar de prea multe ori una lânga alta și devin un singur lucru, trebuie să fim atenți la situațiile în care trebuie să vorbim despre povești care le includ pe amândouă. Frumusețea umană trebuie celebrată, dar trebuie să evităm să facem victimizarea să pară sexy.
2. EVITĂ SĂ FOLOSEȘTI POZE ÎN CARE PRIVITORUL ARE POZIȚIA DOMINANTĂ
Pentru că exploatarea și traficul sunt fondate pe principiul: Să facem victima să se simtă fără putere, cei care luptă împotriva traficului de persoane trebuie să evite să pună victima într-o poziție inferioară.
Dacă credem în libertate și demnitate, ar trebui să se vadă lucrul acesta și în imaginile pe care alegem să le folosim.
Conform Love146, lucrurile simple precum unghiul din care este făcută poza contează: dacă alegi o poză făcută de undeva de sus, îl poziționezi pe privitor într-o poziție de putere față de personaj, și ar vrea să-l ajute doar din milă. Pozele care sunt făcute la nivelul ochiului scot în evidență puterea și rezistența copilului și invită privitorul să devină partener în a împuternici copilul. Traficanții îi vedeau pe acești oameni ca fiind lipsiți de putere, iar încrederea în ei înșiși vine doar atunci când au identitatea de a fi ei cei puternici. Unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face în comunicarea noastră este să punem victima într-o poziție de “neputință,” și să punem privitorul în poziția în care a fost până atunci traficantul. Împreună cu asta, orice limbaj care creează o discrepanță a puterilor poate provoca mai mult rău (precum “TU ești singura ei speranță.”
3. STAI DEPARTE DE SENSIBILIZARE
Nicio imagine nu ar putea captura oroarea și nedreptatea care se face prin exploatarea copiilor. Totuși, trebuie să evităm să sensibilizăm problema într-un mod în care ar intenționa să producă șoc, frică sau vină privitorului. Șocul și vina nu sunt motivatori durabili. Nu este o idee prea bună să schimbi prezentările oneste, care aduc demnitate oamenilor cu cele care produc doar reacții pe termen scurt.
În plus, sensibilizarea face ca oamenii sau chiar victimele să nu recunoască situații potențiale de trafic de persoane care se întâmplă în mijlocul loc. Evităm să folosim persoane cu copii mici, guri acoperite, urme de sânge, cuști, geamantane (cu oameni înăuntru), frânghii, etc. Aceste imagini pot fi relevante pentru anumite cazuri specifice și extreme de trafic de persoane, dar credem că acestea dăunează încrederii de sine a victimelor și face identificarea posibilelor victime grea. Exagerarea poate să scoată din vedere experiențele prin care trec cei mai mulți supraviețuitori ai traficului, făcând publicul să nu mai simtă compasiune pentru cazurile comune de trafic de persoane.
ÎN SCHIMB…
FOLOSEȘTE IMAGINI PENTRU A CREA O CONEXIUNE ÎNTRE OAMENI ȘI SPERANȚĂ.
Indivizii despre care vorbim sunt fratele sau sora cuiva, fiica sau fiul cuiva. Poți folosi următorul mod de verificare: dacă nu este o imagine prin care ai vrea să-ți vezi sora sau copilul înfățișat, n-o folosi. Deoarece credem în realitatea speranței și în puterea dragostei, la Love146 avem o regulă care spune că o imagine care arată victimizarea unui copil trebuie pusă neapărat lângă o imagine care reprezintă putere, rezistență și speranță.
Mulți oameni care lucrează în domeniile psihologiei, asistenței sociale, medical sau chiar jurnalism sunt familiari cu termenul “vicarious trauma,” care exprimă ideea că oamenii expuși la traumele severe ale victimelor pot experimenta la rândul lor trauma și efectele ei.
Trebuie să avem în minte că oamenii care merg pe stradă sau care se uită pe facebook nu au cerut să fie traumatizați de către posterele și graficele noastre anti-trafic de persoane. Traumatizarea drive-by nu promovează libertate și demnitate pentru toți oamenii. Totuși, dacă oamenii pot experimenta acest tip de traumă, atunci probabil că pot experimenta și vindecare și recuperare. Aceasta este puterea și responsabilitatea pe care o avem când vorbim despre această problemă: cu cât arătăm mai mult lumina din situațiile întunecate precum acestea, cu atât mai mult putem da oamenilor speranța de care au nevoie în viețile lor și pe care o merită.
Un articol preluat de la organizația Love 146.
